Spre deosebire de Dinamo, unde Nuno Campos a preluat un proiect deja conturat de Kopic, la Hunedoara Florin Maxim a avut parte de un proces de creștere de la zero, asemănător educării unui copil de la primii ani de școală până la maturitate profesională. Rezultatul se vede în jocul echipei, considerat solid și, uneori, cu adevărat competitiv pentru un loc în play-off.

Palmaresul recent al Corvinului confirmă această evoluție: gruparea a reușit să câștige un trofeu al Cupei României chiar din postura de divizionară secundă și a avut o comportare onorabilă și în preliminariile competițiilor europene, un parcurs neobișnuit pentru o echipă promovată.

Fenomenul continuității pe bancă este pus în context prin prisma filozofiei lui Mircea Lucescu, care a insistat mereu asupra timpului necesar formării unei echipe. Bogdan Andone, fost jucător pregătit de Lucescu la Rapid, a povestit crezul tehnicianului: „Ca să creezi o echipă care să marcheze goluri, să creeze spectacol ofensiv, ai nevoie de doi-trei ani. Abia în al treilea an, și asta în contextul în care menții același nucleu de jucători, care lucrează pe faza ofensivă, care încep să se simtă între ei, să aibă automatisme.”

Articolul amintește și perioada în care Lucescu a avut nevoie de trei-patru ani pentru a construi Dinamo-ul care a rupt dominația Stelei la finalul anilor '80, într-un context sportiv și economic complet diferit de cel actual, când cluburile erau finanțate direct de stat, iar retrogradarea nu însemna faliment. Astăzi, fotbalul funcționează ca un business, iar presiunea rezultatelor imediate face ca situații precum cea a lui Florin Maxim la Corvinul să fie cu atât mai rare și mai valoroase.