Datele oficiale arată că stocurile au ajuns la 283,8 milioane de barili, cel mai redus nivel înregistrat din octombrie 1982. Este a treia oară în acest an când rezerva atinge un minim istoric, după ce în august coborâse deja sub pragul de 300 de milioane de barili.

Reducerea actuală provine dintr-o decizie luată în martie de președintele Trump, prin care au fost eliberați 172 de milioane de barili, în cadrul unei acțiuni coordonate alături de alte 32 de state membre ale Agenției Internaționale a Energiei, care au scos pe piață în total 400 de milioane de barili. Livrările au început la scurt timp după anunț și urmau să se întindă pe aproximativ 120 de zile, autoritățile promițând ulterior recuperarea a circa 200 de milioane de barili, fără costuri suplimentare pentru bugetul public.

Legislația federală impune un prag minim operațional de 252,4 milioane de barili, în timp ce specialiștii consideră că un nivel de siguranță general acceptat se situează între 250 și 300 de milioane de barili, exact zona pe care rezerva o testează acum. Analistul Ben Cahill, de la Consiliul Atlantic, a atras atenția asupra riscurilor acestei strategii: „la un moment dat devine o mișcare auto-destructivă, deoarece eliberarea unei cantități mai mari de petrol pe piață este eclipsată de percepția că rămânem fără opțiuni”.

Situația se suprapune peste tensiunile din Strâmtoarea Hormuz, unde fluxurile de petrol rămân la aproximativ o treime din nivelurile dinaintea conflictului, prețul Brent fiind menținut sub 110 dolari mai degrabă prin apelul la rezerve decât prin creșterea ofertei. O parte importantă din reducere, circa 133 de milioane de barili, este structurată ca schimburi contractuale cu companiile Shell, Vitol și Trafigura, care urmează să returneze 1,25 barili pentru fiecare baril primit, livrările fiind planificate să înceapă la începutul anului viitor.