AI-ul primește „fișă de post”: cum funcționează sistemele care preiau roluri întregi în firme
O companie europeană propune o abordare diferită asupra inteligenței artificiale folosite în business: în loc de simple instrumente automate, sistemele AI ar putea prelua roluri operaționale complete, cu obiective, limite de autoritate și indicatori de performanță proprii.

Potrivit Economica.net, fostul director general Microsoft pentru regiunea EURA, Bogdan Putinică, dezvoltă acum startup-ul Outcome1.AI, care mizează pe consolidarea independenței tehnologice europene printr-un nou model de utilizare a AI-ului în organizații.
Conceptul central al platformei este „Angajatul Digital” – un sistem de inteligență artificială configurat special pentru o anumită funcție, nu pentru sarcini izolate. Acesta primește acces la anumite aplicații ale companiei, urmărește indicatori de performanță, are un manager desemnat și limite clare privind ce poate decide singur, restul deciziilor fiind transmise oamenilor spre aprobare.
Putinică explică faptul că diferența esențială față de un instrument obișnuit ține de tipul de întrebare pe care o pune compania: nu cât de capabil este un program, ci ce rol și ce rezultate i se pot atribui. „Termenul de ”Angajat Digital” spre deosebire de ”instrument” schimbă întrebarea de la «ce știe să facă acest instrument?» la «pentru ce rol și pentru ce rezultat îi acordăm responsabilitate?»”, a declarat antreprenorul pentru Economica.net.
Totodată, reprezentantul Outcome1.AI subliniază că termenul rămâne strict tehnic: sistemul AI nu devine angajat propriu-zis, nu are un contract de muncă și nu poate prelua răspundere morală sau legală. Ceea ce se schimbă este modul riguros în care compania trebuie să administreze rolul, accesul, supravegherea și rezultatele acestui tip de tehnologie.
În privința implementării, Putinică precizează că un antreprenor fără cunoștințe tehnice poate iniția procesul, însă rolurile care implică acces la bani, la ERP sau la date sensibile trebuie configurate de specialiști. Durata integrării variază în funcție de complexitatea reală a activității, nu de simplitatea aparentă a unei demonstrații, iar eficiența nu se calculează printr-un procent generic, ci prin compararea cu procesul concret: timp consumat, erori, volum neprocesat sau muncă refăcută. Ca exemplu, un asemenea sistem poate prelua procesarea facturilor de la furnizori, de la extragerea datelor până la verificarea informațiilor și identificarea eventualelor duplicate.