În secolul al XVII-lea, în statele românești circulau talerii olandezi (löwenthaler). Aceştia aveau gravat pe ei un leu. După ieșirea din uz a talerilor, numele de leu a fost păstrat ca termen generic pentru bani, iar în 1867 leul devenea unitatea monetară a Principatelor Unite. Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc e drahma de argint de 8 grame, emisă de orașul grecesc Histria în anul 480 î.Hr.
Pe 22 aprilie 1867 s-a stabilit ca monedă națională leul, având etalonul la 5 grame de argint și având 100 de submultipli, numiţi bani. Primele monede emise erau din bronz, de 1 ban, 2, 5 și 10 bani, bătute în Birmingham, Anglia.
În 1868, a fost emisă prima monedă românească din aur, cu valoarea de 20 lei. Din 1870 s-au bătut și monede de argint cu valoarea de 50 de bani (aşa-zisele „băncuțe”), 1 leu și 2 lei.
Banca Națională a României a fost înfiinţată pe 1 aprilie 1880, aceasta fiind singura abilitată să emită monedă de metal și hârtie. În 1947 a fost emisă bancnota de 5.000.000 lei, aceasta având cea mai mare valoare nominală din istoria României.
În 1947 s-a făcut denominarea, la un raport de 1 leu nou la 20.000 lei vechi. Paritatea leu-dolar era de 150 de lei pentru 1 dolar. În 1966 s-au emis monede și bancnote cu noua denumire a ţării, Republica Socialistă România, care au rămas în circulație până după 1989. Pe 1 iulie 2005, reforma monetară din România a schimbat leul vechi (ROL) cu cel nou (RON), 1 RON fiind egal cu 10.000 ROL. Cum România a intrat în Uniunea Europeană la începutul anului 2007, ar urma să treacă la moneda unică europeană, Euro, după 2016.
