De ce ne-am mai pune întrebări, din moment ce avem un șef al federației care le știe pe toate și mai ales are tot timpul răspunsurile la el?! Concluzia lejeră, convenabilă, la care a ajuns cetățeanul din fruntea FRF este că jucătorii „au vrut dar n-au putut”. Este limitarea prin care el, personal, își justifică incompetența, dar mai ales impostura previzibilă a unui șef făcut la apelul bocancilor. Pentru că una e să vorbească un chibiț de la colțul străzii, care poate spune orice și alta e o elucubrație publică a celui ce ocupă nejustificat cel mai important scaun din fotbal. Fără urmă de rușine, acesta și-a găsit supapa de evacuare pentru toate excrementele activității sale pe terenul de fotbal. Acolo de unde ar fi trebuit să-i vină sprijinul, susținerea… Dar a făcut ca prostul în potecă, pentru că tot el va călca pe acolo la următorul scrutin unde va fi penalizat pentru gestionarea falimentară a echipei naționale. Sau, cel puțin, așa ar fi normal să se întâmple într-o țară civilizată. Dar ne cuprinde însă deznădejdea când realitatea socială din jurul nostru ne arată că umblăm cu scara valorilor întorsă pe dos de vreo 27 de ani încoace. Neocomunismul prezentului pare comparabil cu construcția proletară din anii 50. Posturi importante ocupate de neica-nimeni cu pedigree de partid. Cum să mai credem în normalitate în fotbal, când la nivelul societății noastre suntem măcinați de impostori, dar mari granguri?! Să luăm exemplul recent al neurochirurgilor demisionari de la Colentina care își părăsesc posturile din cauza unor manageri mediocri care au făcut ca 60 de pacienți cu tumori să nu poată fi operați… Foarte grav, dar nicio reacție imediată… Să vă reamintesc că trăim în țara în care Daea este ministrul agriculturii, iar duduia Dan la Interne samd ? Că fostului manager al poștei – un ilustru inutil – I s-a dat cu ceva vreme în urmă un portofoliu ministerial foarte important așa cum este cel al economiei? Că premierul se laudă cu cele mai mici cifre ale șomajului, uitând să justifice forța masivă de muncă plecată peste hotare? Să ne întoarcem însă la fotbal. Mai țineți minte raportările mincinoase din perioada comunistă despre tonele la hectar din agricultură ? Asta se pregătește să ne servească și miniconducătorul federației, acum la finalul campaniei pentru CM 2018. Un raportat mâzgâlit cu realități virtuale. Nu-și asumă nimic. El doar caută justificări pentru nereușitele și incompetențele profesionale ale sale și ale acoliților săi. Aruncă vina pe niște jucători care n-au venit nechemați la națională. Ei au fost selecționați și incluși într-o anumită strategie pe care nu ei au gândit-o. Despre Daum, respectivul nu suflă o vorbă. Și nici despre o eventuală culpa a selecționerului în această campanie, intenționând să inducă ideea că munca din spate ar fi fost una perfecta. Din păcate pentru el nu mai poate păcăli pe nimeni în afară poate de Daum. Și asta pentru că neamțul ne transmite în continuare, și în al 12-lea ceas, subliminal același mesaj stupefiant, în aceeași notă, care în romgleza șefului său ar suna ceva de genul: „Calm daum, pipăl, ui uărc hard!”
