Fără să știe cât de serios e examenul, băiețelul meu a fost dus în fața evaluatorului. Nu știu câți dintre voi știți, dar dacă copilul nu are 6 ani în septembrie, atunci obligatoriu trebuie evaluat. Și nu oricum, ci de un specialist. Formalitate… ar zice mulți dintre voi. Dar nu-i așa. Pentru că, în opinia ministerului și spre surprinderea mea, înaintea unei clase care ar trebui să fie exact ce spune denumirea sa, copii sunt chestionați în legătură cu niște lucruri pe care noi le învățam în clasa I. Un mic exemplu ? Copilul e pus să-și scrie prenumele cu litere de tipar! Cică așa e programa. Concluzia ar fi că, preventiv, dacă tot ducem copilul la școală, ar fi bine ca acesta să știe deja să scrie pentru că e foarte posibil ca acolo, în clasa I sau chiar la pregătitoare, să treacă direct la analiza pe text, etnologie sau morfologie avansată. Să continuăm… Trebuie să vă spun că fii-miu a făcut spectacol. Îi arată psiholoaga un pantalon fără un crac și-l întreabă ce lipsește, iar el răspunde:
– O mânecă! … am glumit.. un crac…
Urmează un alt desen cu un morcov:
– E usturoi! … Asta face ochii mari.
– Am glumit… e un morcov… spune fii-miu amuzat.
– Acum hai să jucăm un joc, spune psiholoaga.
– Bine „Fazan”! Mie ăsta îmi place!
– Nu, nu ăsta… ăsta îl jucăm la final dacă mai rămâne timp.
Apoi îi arată patru fețișoare desenate prost și deloc sugestive. Respectiva îl pune să aleagă una dintre ele.
– Ia spune-mi acum pe care o alegi ?
– Pe cea fericită! … pentru că plec în Anglia…
– OK… Dar asta ce reprezintă cea de-a doua ? Cum e fața asta ?
Stă Paul, se uită lung la desen… și dă verdictul:
– Rușinoasă..
– Cum așa ? Nu vezi că figura e una mirată ? Că are gura rotundă ?
– Da… Dar are roșu-n obrăjori. Așa că e rușinoasă…
– Da.. (evident incurcată de justețea răspunsului)… E și rușinoasă…
Deci cam așa a decurs.. Până la sfârșit a mai încurcat puțin stânga cu dreapta, dar a trecut cu bine primul său examen cu 95 de puncte. Iar acum e foarte mândru de treaba asta. Și eu pe lângă el. În privința programei și a organizării școlii românești în general nu mi-am schimbat punctul de vedere. Consider în continuare că această clasă pregătitoare e o tâmpenie inimaginabilă perpetuată de niște lideri semidocți, ușor handicapați. N-o să mă convingă nimeni, de exemplu că un copil de 5 ani are ce căuta la școală și nu la grădiniță unde e încă locul său. La fel e și cu evaluările din clasele 2 și 4. Hai să fim serioși, înainte de 89 nu aveam așa ceva și atunci se cam făcea școală, nu ca acum.
