Atena vrea să repopuleze zonele de graniță: bani pentru cei care se mută în satele izolate
Autoritățile elene pregătesc un mecanism de sprijin financiar pentru cetățenii care acceptă să se stabilească permanent în localități greu accesibile de la frontieră, într-o încercare de a opri exodul populației din aceste zone. Potrivit Digi24, care citează greekreporter.com, înscrierile pentru acest program vor putea fi depuse începând cu luna octombrie.

Suma maximă pusă la dispoziție este de 10.000 de euro pentru fiecare familie sau persoană care își schimbă definitiv domiciliul într-o regiune de frontieră greu populată. Jumătate din bani vor fi virați imediat, pentru ca beneficiarii să poată acoperi cheltuielile de mutare încă din primele etape.
Spre deosebire de variantele anterioare ale programului, nu mai este obligatoriu ca solicitantul să dețină deja un loc de muncă stabil. Astfel, pot aplica și persoane care lucrează pe cont propriu, angajați care își desfășoară activitatea de la distanță sau tineri care tocmai și-au terminat studiile.
Lista teritoriilor eligibile s-a extins considerabil față de forma inițială, axată pe regiunea Evros. Acum sunt incluse șase diviziuni administrative - Kastoria, Serres, Florina, Kilkis, Pella și Drama -, la care se adaugă comunitățile montane și sătești din Ioannina, cu excepția orașului-reședință, precum și localitățile Filiates și Souli, din Thesprotia. Insulele aflate în situații speciale, cum este Kastellorizo, beneficiază de o schemă separată: 5.000 de euro anual, plus încă 1.000 de euro pentru fiecare copil, indiferent dacă persoana lucrează la stat sau în privat.
Domna Michailidou, ministrul grec al Coeziunii Sociale și Familiei, a explicat că banii singuri nu pot rezolva problema depopulării. „Subvențiile financiare nu reprezintă ele singure o soluție miraculoasă; acestea trebuie să fie însoțite de o cooperare activă cu comunitățile locale, de înființarea de creșe și școli locale, precum și de îmbunătățiri în domeniul sănătății”, a declarat oficialul. Guvernul de la Atena mizează pe faptul că răspândirea muncii remote va atrage tocmai persoanele dornice de o viață departe de aglomerările urbane, iar reușita reală a proiectului va fi vizibilă doar dacă noii locuitori se integrează durabil în comunitățile de graniță.