Conform Legii nr. 61/1993, alocația se acordă în continuare doar dacă tânărul rămâne înscris și frecventează efectiv cursurile unei instituții de liceu sau de învățământ profesional, până la finalizarea acestora. Legea nu permite extinderea automată a plății pentru orice tip de pregătire urmată după vârsta de 18 ani.

Există și o limitare importantă: elevii care repetă anul școlar pierd dreptul la alocație, cu o singură excepție - situația în care repetenția este cauzată de probleme medicale, dovedite printr-un certificat corespunzător. Astfel, continuarea plății nu depinde exclusiv de vârstă, ci de parcursul școlar real al beneficiarului.

Pentru tinerii cu dizabilități, regulile diferă ușor: alocația poate fi menținută cât timp aceștia urmează o formă de învățământ preuniversitar, dar nu mai târziu de împlinirea a 26 de ani. La fel ca în cazul celorlalți elevi, repetarea anului duce la pierderea dreptului, exceptând cazurile medicale justificate documentar.

Din punct de vedere administrativ, elevul major trebuie să depună la unitatea de învățământ o cerere însoțită de actul de identitate, iar școala trebuie să elibereze o adeverință care să confirme frecventarea cursurilor, continuitatea studiilor și lipsa repetenției. Documentul poate include și opțiunea de plată, prin mandat poștal sau cont bancar. Inspectoratele școlare au obligația să transmită anual, până la 1 octombrie, o situație centralizată a elevilor majori eligibili, inclusiv cei din unități private autorizate, și să raporteze lunar eventualele abandonuri ale cursurilor care duc la pierderea dreptului la alocație.