Potrivit Gândul, care citează BBC, anual au loc peste 350 de milioane de intervenții chirurgicale realizate sub anestezie generală. Spre diferență de alte tipuri de anestezice, care doar reduc durerea sau induc relaxare, anestezicele generale elimină complet percepția conștientă a pacientului asupra mediului înconjurător.

Substanțele folosite variază enorm din punct de vedere chimic, de la gaze rar întâlnite în practica medicală, cum este xenonul, până la propofol, cel mai frecvent utilizat anestezic general. Indiferent de compoziția lor, toate perturbă modul în care neuronii comunică între ei, fapt confirmat prin imagistica RMN, care arată o scădere generalizată a activității cerebrale în timpul anesteziei.

Un aspect neclar pentru specialiști este dacă întregul creier trebuie să-și reducă activitatea pentru a induce inconștiența sau dacă anumite zone joacă un rol mai important. Nick Franks, profesor de biofizică la Imperial College London, explică faptul că este dificil de identificat originea exactă a acestei opriri, deoarece regiunile cerebrale sunt puternic interconectate: „Chiar dacă întregul creier se oprește, deoarece este atât de interconectat, este foarte greu să identifici ce anume a declanșat oprirea globală.” El menționează talamusul, structură centrală implicată și în reglarea somnului, ca posibil punct de start al acestui proces, în timp ce alți cercetători consideră cortexul cerebral drept principalul responsabil pentru conștiință.

Nu toți pacienții trec, însă, prin aceeași experiență completă de inconștiență. Aproximativ unul din 15.000 de pacienți poate reține fragmente din timpul operației, un fenomen numit conștientizare accidentală. Medicul anestezist Jaideep Pandit, de la Oxford University Hospitals, sugerează că aceste cazuri ar putea reprezenta o „a treia stare” a minții, diferită atât de somn, cât și de starea de veghe obișnuită.