Deși suma câștigată la Asia Express nu este una spectaculoasă pentru un sportiv care a bifat 57 de selecții la echipa națională, Torje a reușit să strângă în timp, prin contractele avute pe parcursul carierei, o sumă estimată la câteva milioane de euro, chiar dacă nicio cifră exactă nu este cunoscută public.

Copilăria lui Torje, petrecută la Timișoara, nu a fost una ușoară. Familia sa a traversat o perioadă dificilă, fiind nevoită să părăsească locuința în care trăia și să se mute frecvent, pe fondul unor probleme financiare tot mai mari. La începuturile carierei, la Poli Timișoara, veniturile sale erau modeste și nu puteau susține familia.

Transferul care i-a schimbat radical situația financiară a avut loc în 2008, când Dinamo a achitat 2 milioane de euro pentru transferul său și i-a oferit un salariu anual de 60.000 de euro. După trei ani și jumătate la București, Udinese a plătit 5 milioane de euro pentru a-l aduce în Italia, unde Torje a avut un salariu de circa 600.000 de euro pe an, deși performanțele sale nu au fost pe măsura așteptărilor, fiind împrumutat constant la alte echipe.

Fotbalistul a povestit că, pentru a putea pleca sub formă de împrumut la cluburi precum Granada, Espanyol, Konyaspor sau Osmanlispor, trebuia să renunțe la salariile din lunile de vară. „Mă întorceam în fiecare an acolo, iar ca să mă lase să plec împrumut, trebuia să renunț la salariile pe lunile iulie și august”, a explicat Torje într-un interviu acordat Golazo.

Un episod neplăcut din carieră a fost perioada petrecută la Karabukspor, în Turcia, unde, deși i se promisese un salariu anual de 600.000 de euro, nu a încasat niciun ban timp de șapte luni, iar falimentul clubului i-a anulat orice șansă de recuperare a banilor. După experiențe la Terek Grozny, Sivasspor, AE Larisa și Bandirmaspor, Torje a revenit la Dinamo cu un contract mult mai modest, înainte de a ajunge la Farul Constanța.