Investiția a fost aprobată în 1974, cu termen de finalizare în 1980, iar o parte din muncitorii calificați urmau să vină prin transfer de la șantierele din Galați și Brăila. Potrivit Mediafax, notele de securitate din perioada respectivă arată că, încă din 1978, unitatea se confrunta cu deficiențe grave: lipseau unelte de bază precum ciocane, rașchete sau role de vopsit, iar instalația electrică nu făcea față utilajelor mai puternice, existând pericol de incendiu. Vestiarele și grupurile sanitare erau, la rândul lor, insuficiente pentru personal.

O informare din toamna aceluiași an semnala și probleme de disciplină: angajați care consumau băuturi alcoolice și jucau jocuri de noroc chiar în timpul lucrului, fără ca maiștrii să intervină, dar și situații în care muncitori erau folosiți pentru treburi personale ale superiorilor.

Elevii aflați la practică pe șantier erau expuși la condiții periculoase. Într-o notă din februarie 1979, un informator al Securității descria un incident petrecut cu o zi înainte: „Un alt exemplu este că în ziua de 14-02-1979 începând cu orele 9:00 în imediata apropiere a atelierului s-au ars niște țevi a cărui (sic!) fum în afară că a împiedicat vizibilitatea în lucrările de aşchiere și inhalarea gazelor respective de către elevi”, se arată în documentul citat de CNSAS.

Spre finalul anului 1979, șeful Securității județene a raportat conducerii locale alte nereguli, legate de depozitarea necorespunzătoare a materialelor și lipsa pazei la fabrica de oxigen, atrăgând atenția asupra riscului de accidente și de blocare a căii ferate folosite pentru aprovizionare. Nici lansarea la apă a navei „Putna”, în martie 1980, nu a decurs fără incidente, implicarea insuficientă a beneficiarului, Întreprinderea de Pescuit Oceanic, punând în pericol atât nava, cât și instalațiile portuare folosite la operațiune.