Când ajunge la Sparta alături de Pisistrate, fiul lui Nestor, tânărul Telemah rămâne uimit de strălucirea reședinței lui Menelau, soțul Elenei. Combinația de bronz, aur, argint, chihlimbar și fildeș îl face pe tânăr să compare locuința regelui cu palatul lui Zeus de pe Olimp.

Averea lui Menelau nu provine din comerț, ci din lungul său periplu de după războiul Troiei, când a ajuns în zone precum Egiptul, Fenicia, Etiopia, Ciprul sau Sidonul. Aceste călătorii i-au adus resurse și obiecte prețioase, iar statutul său de conducător bogat s-a consolidat prin schimburile și darurile primite de la alți regi.

Un exemplu concret al acestei bogății apare atunci când Menelau îi dăruiește lui Telemah un vas de argint cu ornamente de aur, obținut inițial de la regele Sidonului. În lumea descrisă de Homer, astfel de obiecte nu aveau doar valoare materială, ci întăreau legăturile dintre conducători și reflectau prestigiul celui care le oferea, ospitalitatea fiind considerată o datorie esențială a nobilimii.

Nici Ulise nu este cu nimic mai prejos din punct de vedere al averii. Potrivit relatării porcarului Eumeu din cântul al XIV-lea, regele Itacăi deținea câte douăsprezece turme de vite, oi, capre și porci pe continent, pe lângă animalele de pe insulă. Aceste efective explicau de ce ospețele oferite de pretendenții Penelopei, care consumau zilnic din resursele palatului, reprezentau o pierdere atât de însemnată pentru familia regelui absent.