Propunerea, susținută de Partidul Popular Elvețian, formațiune de dreapta populistă cu cele mai multe locuri în Parlament, urmărea limitarea drastică a posibilității guvernului de a impune sancțiuni unor state aflate în conflict, permițând doar măsurile aprobate de ONU. Deoarece Rusia deține drept de veto în Consiliul de Securitate, o astfel de regulă ar fi blocat practic sancțiunile europene aplicate Moscovei, pe care Elveția le-a adoptat după ce a calificat acțiunile Rusiei în Ucraina drept un război de agresiune.

Textul propus ar fi restrâns și cooperarea Elveției cu alianțe militare, inclusiv colaborarea de aproape 30 de ani cu NATO, permițând-o doar în cazul unei amenințări directe la adresa țării. Susținătorii inițiativei au argumentat că executivul elvețian s-a apropiat excesiv de Uniunea Europeană și de NATO, punând în pericol independența decizională și securitatea statului.

Guvernul federal și Parlamentul s-au opus proiectului, considerând că actualul cadru constituțional oferă deja suficientă flexibilitate pentru apărarea intereselor naționale. Lukas Golder, co-director al gfs.bern, a precizat că rezultatul votului nu trebuie interpretat ca o respingere a principiului neutralității, ci ca o preferință a alegătorilor pentru o abordare adaptabilă, care să permită autorităților „spațiu de manevră”, inclusiv atunci când vine vorba despre sancțiuni împotriva Rusiei.

Rezultatele oficiale complete ale referendumului urmează să fie făcute publice ulterior. Potrivit sistemului elvețian de democrație directă, populația este consultată prin vot de patru ori pe an, iar deciziile executive revin unui guvern format din șapte membri, care funcționează pe bază de consens, președinția fiind deținută prin rotație anuală, în prezent de Guy Parmelin.