Cauza principală a scumpirii este dificultatea Europei de a-și reface stocurile de gaze naturale, într-un context de concurență tot mai intensă pe piața globală. Situația s-a agravat după ce blocarea Strâmtorii Ormuz a redus livrările de gaz natural lichefiat provenite din Qatar, afectând fluxurile către continent.

Directorul de investiții al fondului Northlander Commodity Advisors, Ulf Ek, avertizează asupra riscurilor pentru sezonul rece: „Există potențialul unor prețuri mai mari la energie și poate un avans mai rapid decât cea pe care am văzut până acum. Putem spera că va fi o iarnă cu vânt și soare, dar dacă nu va fi așa, atunci prețurile la electricitate, gaze și cărbune vor crește”. Acesta estimează că, într-un scenariu de iarnă geroasă combinată cu livrări reduse din Orientul Mijlociu, prețurile angro ar putea urca cu până la jumătate.

Deși impactul direct asupra facturilor populației ar fi mai temperat — companiile de furnizare achiziționează de regulă energie în avans, la tarife mai avantajoase —, majorările riscă să alimenteze inflația și să pună presiune pe deciziile privind dobânzile. Totodată, subiectul rămâne delicat politic, având în vedere sumele uriașe cheltuite de guverne pentru a proteja consumatorii în perioadele anterioare de criză.

Spre deosebire de 2022, când întreruperea gazului rusesc a împins prețurile peste 1.000 de euro pe megawatt-oră, Europa dispune acum de infrastructură extinsă pentru importul de GNL, un consum mai eficient și furnizori diversificați. Această poziție mai solidă are însă un preț: dependența crescută de piața internațională de gaz lichefiat face ca evenimente petrecute departe de continent să influențeze rapid costurile energiei. Energia regenerabilă a mai atenuat din șocuri — un studiu Baringa arată că, fără capacitățile solare instalate după 2021, prețurile din această vară ar fi fost cu 30% mai mari —, însă eficiența panourilor fotovoltaice scade iarna, mai ales în nordul continentului, unde parcurile eoliene devin sursa principală de producție.