Posted by & filed under Conferinte.

Este binecunoscut faptul că o înțepătură de albină înseamnă, pe lângă durere, disconfort, inflamație și un efect puternic antireumatic. Aprofundând efectul curativ al substanței secretate de albină, cercetătorii au ajuns la concluzii care au transformat veninul acestora în adevărate soluții de tratament pentru diverse afecțiuni.

Ce este veninul de albină ?

Veninul de albine este un lichid dens, incolor, cu miros particular, înțepător, gust amărui, astringent, arzător, care cristalizează într-un interval de timp relative scurt. Veninul de albine contine 46,36% carbon, 7,56% hidrogen si 13,30% azot și e compus din proteine, enzime, hormoni, săruri minerale, uleiuri eterice și alte substanțe volatile. Greutatea specifică a veninului este de 1,131, iar reacția lui este acidă, având un pH de max. 5,5. Precipită în mediul alcalin. Veninul de albine are o compoziție complexă, iar principalul său component e format din substanțe proteice active, în procent de până la 75% din veninul uscat. Proteina activă cuprinde, la rândul ei, 3 fracții: melitina, fosfolipaza și hialuronidaza. Melitina e cea mai importanta, fiind si cea mai activa. Aceasta fractie dizolva eritrocitele, degajeaza histamina si serotonina, scurteaza fibrele musculare netede si striate, scade presiunea sanguina si ritmul respirator, blocheaza sincopele nervoase periferice si centrale etc. Fosfolipaza A lezionează celulele, provoacă senzația de durere și prezintă efecte toxice, sinergice cu melitina. Hialuronidaza hidrolizează țesuturile vecine și este denumită factor dispersant, deoarece contribuie la răspândirea veninului în țesut și intensifică reacția locală. Această fracție nu are acțiune toxică. Histamina din veninul de albine are rolul de a provoca în organism senzația de mâncărime, durere și umflarea locului înțepat. Actionează cu intensitate asupra musculaturii netede, aparatului cardiovascular și a glandelor exocrine. Sub acțiunea ei crește tonusul și peristaltismul musculaturii netede, ajungându-se chiar la spasme intestinale. În reacția anafilactică, simptomele se manifestă la câteva secunde după înțepare și comportă dificultăți respiratorii, confuzii mentale, vomismente, un șoc de tensiune sanguină, care poate conduce la pierderea cunoștinței și chiar la moartea prin colaps respirator și circulator. În general, se poate crea o oarecare rezistență la înțepăturile albinelor; totuși, reacțiile la acestea pot deveni, pe neașteptate, dintr-o cauză sau alta, foarte intense. Cei care sunt foarte sensibili pot muri dintr-o singură întepătură de albină. Pe de altă parte, un om a înregistrat 2.243 de înțepături și a supraviețuit.

Efectele curative ale veninului de albine

Prima constatare importantă rezultată în urma studiilor de laborator a fost aceea că veninul este un produs biologic propriu al albinlor și nu intră în categoria principiilor active transmise de plante. Componentele sale sunt inhibitoare ale sistemului nervos, dar și stimulente ale inimii și ale glandelor cortico-suprarenale. Prin stimularea producerii cortizonului, veninul de albine are efecte curative pentru afectiunile reumatismale, mai cu seama in artroze. Administrat pe cale injectabilă sau sub formă de unguent (în asociere cu corticoizi), veninul albinei reprezintă un aliat de bază  în lupta împotriva acestor afecțiuni. Dar nu numai aici întâlnim efectele deosebite ale acestei substanțe. Veninul de albine poate fi oricând administrat ca tratament al poliartritelor infecțioase nespecifice și spondilartrozelor deformate, al bolilor sistemului nevor periferic (lumbago, sciatica, nevralgii de trigemen și de facial, nevralgii intercostale, pareze și hemiplegii, al bolilor vasculare (tromboflebitelor, endartritei, sclerozei vaselor sanguine ale membrelor, gutei, tireotoxicozei și asmului bronșic), al reumatismului poliarticular, muscular și cardiac, al bolilor de piele (ulcere trofice, fistule și plăgi atone), precum și al bolilor ocular (irita și iridocilita).  Administrarea constantă de venin de albine stimulează întregul organism să reacționeze la factori externi perturbativi, mărind considerabil imunitatea acestuia. Veninul de albine trebuie însă administrat numai sub indicație medical, cu avizul medicilor reumatologi și cardiologi, specializați în apiterapie. Veninul de abine ca și multe alte substanțe benefice pentru organismal uman poate produce și efecte secundare. Astfel încât, de exemplu , persoanele care suferă de diabet, de ficat și de pancreas nu vor putea beneficia de efectele sale curative. Tot în categoria contraindicațiilor intră și următoarele tipuri de afecțiuni: cele cardiovasculare, de tipul infartului miocardic, endocardita și miocardita, ateroscleroza avansată, nefrita și nefroza, tuberculoza, sifilisul, bruceloza, epilepsia și encefalita. De asemenea, este nerecomandat tratamentul cu venin de albină în cazul femeilor însărcinate.

Mare atenție! Veninul de albine se falsifică foarte ușor

Veninul de albine poate fi falsificat cu orice pulbere de culoare albă solubilă în apă. Albușul de ou crud uscat și măcinat sub formă de pulbere fină cu structură cristalină, albă stralucitoare, poate imita foarte bine veninul de albine. Evident există soluții de a depista produsele contrafăcute. Sunt proceduri de laborator prin care se determină cu exactitate substanțele care nu au legătură cu veninul (făina de cereale, amidonul, laptele praf sau clorura de sodium – sunt principalele substanțe cu care se falsifică veninul de abină). Din acest motiv, trebuie să aveți grijă mare de unde vă procurați produsul, pentru ca acesta să conțină venin de albine. Noi am găsit o variantă foarte bună aici —-> aici